— Așadar, menirea mea este să fiu tâmplar ca tine? insistă tânărul.— Nu neapărat. Menirea ta este să fii „creator” în tot ce faci. Dumnezeu ne-a creat „după chipul Său”, oferindu-ne darul de a iubi și de a crea la rândul nostru. Menirea ta este să transformi „lemnul brut” al vieții tale — fricile, greșelile, talentele — în ceva care să emane „bună mireasmă”, așa cum spunea Sfântul Ioan de Kronstadt , asemenea unei flori a câmpului.
Într-un mic sat de la poalele munților, trăia un bătrân tâmplar pe nume Luca. Toată viața, el cioplise lemnul cu o măiestrie care părea să dea suflet scaunelor, meselor și cutiilor care ieșeau din mâinile sale. Într-o seară de toamnă, un tânăr ucenic, frământat de gânduri, îl întrebă:— Meștere, care este menirea omului? Ne naștem doar ca să muncim, să îmbătrânim și să dispărem?
Bătrânul continuă, privind spre stelele care începeau să strălucească:— Menirea omului nu este un lucru fix, ca un obiect pe care îl găsești în pod. Ea este o „devenire”. Omul este singura ființă care se întreabă despre sine și despre Creatorul său, căutând mereu ceva mai înalt decât propria supraviețuire. Despre menirea omului
Luca îi explică tânărului că viața este un dialog constant între har și libertate . Dumnezeu ne dă materia primă și ajutorul, dar forma finală depinde de voința noastră de a alege iubirea în locul egoismului.
— Menirea omului, încheie Luca, este să fie o punte între pământ și cer. Să trăiești astfel încât, prin faptele și bunătatea ta, să lași în urmă o lume puțin mai luminoasă decât ai găsit-o. Nu contează cât de mare este piesa pe care o sculptezi, ci cât de multă „iubire” ai pus în fiecare așchie căzută pe podea. — Așadar, menirea mea este să fiu tâmplar ca tine
Luca zâmbi, așeză dalta pe bancul de lucru și îi arătă un bloc de lemn de nuc brut, plin de noduri și praf.— Vezi bucata asta? întrebă el. Unii văd în ea doar lemne de foc. Alții văd o piedică în drum. Dar menirea mea este să văd în interiorul ei ceea ce nu este încă vizibil: un înger, o vioară sau poate doar un obiect util care să aducă bucurie cuiva.
Har şi libertate în mântuirea omului - Facultatea de Teologie Toată viața, el cioplise lemnul cu o măiestrie
Tânărul a înțeles atunci că nu trebuie să caute un răspuns complicat. Menirea lui era chiar acolo, în mâinile sale și în inima care bătea cu dorința de a fi mai bun în fiecare zi.
The author of Her Asian Adventures is a solo female travel blogger from Spain. With over 10 years of experience in more than 15 Asian countries, she shares expert travel guides and tips to show that luxury experiences can be enjoyed on a budget. Passionate about empowering women, she is on a mission to help solo female travelers explore safely, affordably, and confidently.
Comments are closed.
What a clever title! I had never even thought about whether it snows or not in Singapore.
You had me reading on to see if it actually snowed in Singapore! Glad to know it does not. The tropical climate is what would draw us to return to Singapore – even in the winter! We would certainly like smaller crowds, a bit cooler temperatures and less rain.
Hmmm. Snow? Tropical Singapore? You had me going. Good advice for the winter (or anytime in Singapore I guess)
My brain was turning into a pretzel when I read your headline: snow? in Singapore?! Could it actually be true?
Thanks for untwisting my brain: Loved your article, great insights!