— Credeam că ai plecat deja să-ți faci bagajele, a spus el, încercând să pară relaxat.
Muzica s-a schimbat. Pianul a început o melodie lentă, curgătoare, care părea să îmbrace întreaga piață într-o mantie de nostalgie. Andrei a făcut un pas înainte, lăsând paharul pe o masă din apropiere. Nu mai era loc de ezitări. Vreau sДѓ dansez cu tine
Privirea i s-a oprit asupra Elenei. Ea stătea singură lângă un stâlp de fier forjat, privind spre perechile care se roteau amețitor sub ghirlandele de becuri galbene. Purta o haină lungă, de culoarea vinului, și un fular care îi acoperea parțial zâmbetul melancolic. Se cunoșteau de o viață, sau cel puțin așa se simțea după toți anii în care cuvintele importante rămăseseră nespuse, ascunse în spatele glumelor amicale și al tăcerilor lungi de la metrou. — Credeam că ai plecat deja să-ți faci
— Mai e timp pentru un rămas-bun, a răspuns ea, dar vocea i-a tremurat ușor. Andrei a făcut un pas înainte, lăsând paharul
Aici este o poveste inspirată de emoția și promisiunea titlului „Vreau să dansez cu tine”. Ultima piesă la Hanul Vechi
